Ora 12.35
Plahotniuc își întinde o mână de sub plapumă. Este cald, bine, dar e cam tarzior. Nu este singur în cameră, mișcarea i-a fost observată, nu are rost să se prefacă. Deschide ochii. Servitoarea trage storurile.
– Gata, domnu’ Vlad. Trebuie să vă treziți, toată lumea este înnebunită, vă caută disperați. Nu se mișcă nimic în Moldova fără neavoastră. Iar ați stat aseară până târziu și azi nu vă puteți scula, servitoarea turuia într-una în timp ce îi punea cafeau la capătul patului. Îi aduse și un pachețel cu un praf alb.
– Jenea, lasă-mă în pace. Aseară am stat la Natasha și sunt tare obosit, spuse Plahotniuc întinzându-se până i-au trosnit oasele.
– Care Natasha? Morari chto li?, servitoarea s-a oprit mirată în mijlocul camerei.
– Și-i cu tine, Jenea, cu așeea este invers, nu o f..t eu, mă f..te ea pe mine toată ziua la televizor, spuse Plahotniuc și râse la gluma sa.

Luă o gură de cafea, întinse praful pe măsuță, îl împărțise rapid în două cu un card Victoria. Servitoarea se întoarse cu spatele să-i strângă pantalonii de prin cameră, iar când reveni la pat cu ei, Plahotniuc se ținea de nas fornâind ca un armăsar.

Ora 13.00
Îmbrăcat, spălat, parfumat, Plahotniuc intră în bucătărie. Praful își făcuse efectul. Este vesel, puternic, tânăr.
– Cine e la ușă?, o întrebă pe servitoare.
– Păi, cine să fie, Costea Barsetka, Costea Țuțu și jurnalistul așela gras român. Cică l-ați chemat să filmați o zi din viața dumneavoastră. Stă de la 5 dimineața și îngheață, îi spuse servitoarea.
– Oi, blea. Am uitat. O să-i spun să vină și mâine. Când mă gândesc că trebuie să mă trezesc la 5 dimineața, mă înfior, mai bine nu mă culc.
– Mai bine lăsați fetele, că aveți și neavoastră o vârstă, îi zise servitoarea cu dojană în glas.
– Tanti Jenea, un bărbat adevărat și până la 50…, începe Plahotniuc, dar nu-și termină fraza.
– Tanti? Eu îs mai tânără decât neavoastră cu 5 ani, i-o tăie supărată servitoarea amestecând în farfurie.

Ora 14.00
Plahotniuc iese din casă și îl expediază în șuturi pe jurnalist. Apoi le ordonă la cei doi Costi să-l ducă repede la GBC. Intră în clădire prin tunelul subteran secret ca un vultur. În birou îl așteaptă secretara. Plahotniuc îi face cu ochiul:
– Ce faci, Natasha, cum ai dormit?
– Obositor, domnule Plahotniuc, în seara asta aș vrea să plec mai repede acasă, îi spune fata încercând să scape de el.
– Cine este în anticameră?, întrebă Plahotniuc.
– Ooo, este plin. A venit Filip, a venit finul… Ah, mai într-o parte stă și Ghimpu. Plânge și vă roagă să-l primiți și să-l iertați pe el, dar mai ales pe nepot, îi dădu raportul tânăra secretară.
– Da, da, dă-l nafig, spune-le să mai aștepte…, Plahotniuc nu era atent, deschise un sertar și împărțea în două liniuțe albe un praf alb. Secretara a ieșit.

Ora 14.30
Plahotniuc iese în fața jurnaliștilor, citește ceva de pe tabletă și pleacă. Toată lumea ascultă ce spune, dar, ca de obicei, nimeni nu pune nicio întrebare. Mai ales ”jurnaliștii” de la Publika.

Ora 15.00
Plahotniuc stă în mașina care gonea prin oraș. În față sunt polițiștii care îi fac drum. Costea Borsetka este la volan și îl duce la prânz.
– Costea, oamenii iștea de ce nu fac și ei ceva afaceri? Așa cum am făcut eu? Să se descurce în viață? Iaca, stau înghesuiți ca sardelcele în rutiere. Ce idioți. Nu-i înțeleg pe moldovenii iștea. Se plâng că le este rău, că sunt săraci, dar nu vor să facă afaceri. Să ia exemplu de la mine. Am dus fete în Kosovo, în Germania, în Elveția, am făcut bani și pe urmă am cumpărat toată Moldova. Este simplu.

Costea conduce în liniște și îl lăsa să gândească cu voce tare. A încetinit la un moment dat ca Plahotniuc să-și aleagă restaurantul. Dictatorului i-a plăcut unul cu o ușă mare, luminoasă. Mașina a parcat. În spatele său altele două, iar în față au tras chiar 3. Din mașini au coborât niște băieți mari și s-au dus țintă spre ușa luminoasă. Plahotniuc se uita liniștit din mașină. În câteva clipe din restaurant au ieșit în fugă toți clienții. Plahotniuc intră și strigă după proprietar:
– Hazeaien. Ia vin încoace. Tu știi cine sunt eu?, a întrebat Plahotniuc încercând să pară vesel.
– Da, știu, spuse curajos proprietarul.
– Apu, iaca, eu vreau să comand ceva de la tine.
– Ce anume?
– Tot restaurantul, iaca ce. Plahahaha! Îl treci chiar acum pe numele meu, jumătate din profit este al meu, iar ce rămâne îți lași ție. Ai înțeles? Asta dacă nu cumva vrei să îi faci o vizită lui Filea, a spus Plahotniuc.

15.45
Cu burta plină, în mașină, Plahotniuc e vesel, optimist și se gândește că este foarte deștept. Ce moldovean este așa de deștept ca el? A ieșit să mănânce ceva și a venit acasă mai bogat cu un restaurant.

16.00
Ajuns la GBC, Plahotniuc citește pe facebook ce mai scriu moldovenii despre el. Efectul prafului s-a pierdut. Își iese din sărite. Sparge calculatorul și pune mâna pe telefon:
– Natasha, de ce nu mă iubesc moldovenii iștea? Eu fac atâtea afaceri. Duc numele Moldovei în lume. Vreau să las țara lui feșioru-meu. Auzi, sună-l pe Olejka și spune-i să pună toți trollii și bloggerii să comenteze doar de bine peste tot. Să creăm impresia că sunt iubit, adorat și respectat. Ah, ca să nu uit. Fă o listă cu toți cei care vorbesc urât de mine, poate le facem niște dosare ceva. Hai, că am plecat și eu în club. Nu, ce ești nebună? Ce club din Moldova?
Spune-le să-mi pregătească avionul meu, că azi plec la Londra să mă tusuiesc. Mergi? Mâine am o zi grea, trebuie să mă trezesc la 5 să le arăt tuturor moldovenilor că muncesc, nu ca toți proștii ăștia care stau și nu fac nimic pentru Moldova.

http://moldovesti.info/wp-content/uploads/2017/12/Vlad-Plahotniuc-bani-miliard-copy.jpghttp://moldovesti.info/wp-content/uploads/2017/12/Vlad-Plahotniuc-bani-miliard-copy-300x300.jpgadminMonden
Ora 12.35 Plahotniuc își întinde o mână de sub plapumă. Este cald, bine, dar e cam tarzior. Nu este singur în cameră, mișcarea i-a fost observată, nu are rost să se prefacă. Deschide ochii. Servitoarea trage storurile. - Gata, domnu' Vlad. Trebuie să vă treziți, toată lumea este înnebunită, vă caută...

Comentează